Posted by: iubitacuiva on: februarie 24, 2009
Da, asta e parerea mea. Ca intr-un cuplu de indragostiti (fie el un cuplu de iubiti, logodnici, casatoriti, amanti si multe alte posibilitati), fiecare zi ar trebui sa fie o zi dedicata dragostei si aprofundarii iubiri. In termenii nebuniei lunii februarie, o zi a indragostitilor zilnic. Adica atunci cand ajungi acasa sa uiti ca la serviciu ti s-a stricat laptop-ul si practic toata activitatea ta a fost ingreunata si chiar distrusa de acest eveniment pana cand cuiva i s-a facut mila de tine si ti-a imprumutat un calculator, sa uiti ca seful a urlat la tine vreo 20 de min pentru ceva ce el propusese si tu decat pusesei in practica, ca esti platit invers proportional cu volumul de munca depusa, ca Nuti de la contabilitate te barfeste (in cazul in care esti femeie) sau iti pune bete-n roate (daca esti barbat).
Ajuns acasa, o vezi pe ea. Superba prin naturalete, prin sentimentele pe care le are fata de tine. Te saluta in timp ce o suvita ondulata ii aluneca usor de dupa ureche, intrerupand-o din taiatul patrujelului pentru cina. Strulceste prin simplitate, prin normalitate. De ce as avea nevoie de o zi speciala sa-i spun c-o iubesc?
Fiecare zi e speciala… Fiecare zi e unica.
Traieste-o!
Posted by: iubitacuiva on: februarie 6, 2009
Azi as vrea sa va scriu despre divort. Cat de greu este sa treci prin ele, se poate scapa de stigmatul unei experiente nefericite?
Poti sa mai saruti buzele care cu cateva clipe in urma te jignisera ?
Poti sa mai saruti buzele care te-au tradat, gustand din dulcele altor buze?
Poti sa mai stragi in brate un om care te-a mintit, inselat, dezamagit cu aceasi pasiune?
Poti sa mai imbratisezi acea persoana si inca sa te mai simti protejat?
Te mai poti baza pe o persoana care a tradat tot ce era mai frumos? Care ti-a distrus universul?
Posted by: iubitacuiva on: ianuarie 22, 2009
De cand m-am trezit, am urmarit doua filme de dragoste siropoase. Gata. Azi nu vreau “dragoste pe indelete”. Azi vreau sex. Da. SEX. Mult sex. Si bun.
Nu mai vine iubitul asta o data acasa… Dar si cand va veni, va avea o surpriza. Sa nu fie epuizat ca altfel se va simti violat..
Posted by: iubitacuiva on: ianuarie 20, 2009
Azi soarele mi-a mangaiat pleopele, mustrandu-ma sa ma trezesc. Toata natura pare sa-si revina la viata, totul era “invelit” intr-o lumina calda, prietenoasa.
Da, azi va fi o zi buna. Azi voi fi fericita.
Si totusi, am o intrebare pentru voi azi, pentru voi cei care imi cititi din cand in cand jurnalul meu online: de ce nu prea aveti comentarii? E neinteresant despre ce scriu? Ati vrea sa scriu despre ceva anume? Scriu prost? Va plictisesc? As vrea sa stiu ce parere aveti despre particele din viata mea…
La articolele din ziar despre sexi-braileanca, magda ciumac, blonda de la morga, tolea, eleva porno, etc. sunt mereu zeci/sute de comentarii. Nu dragii mei, nu asa. Cu cat comentati mai mult despre scursurile acestea umane, cu atat mai des vor aparea pentru ca se considera ca atrag atentia, aduc audienta.
Refuzati incultura si mizeria…
Posted by: iubitacuiva on: ianuarie 18, 2009
Acum ceva timp imi imparteam existenta intre facultate si un individ dragut, dar care era total dominat de mama lui. Exact. Fosta viitoare mama soacra a mea era o scorpie care nu-l lasa nici la sireturi sa se lege singur, iar cand venea vorba de decizii care ii afectau odraslei ei existenta intr-un fel sau altul, era prima sa isi IMPUNA punctul de vedere. Ori se facea ca ea, ori nu se mai facea deloc.
Nu pot spune ca m-a deranjat cu adevarat lucrul acesta, nu de alta, dar va dati seama ca eram intru-catva in gratiile ei, daca ajunsesem sa fiu cu baiatul ei. M-a supus la o sumedenie de teste, care mai de care mai ciudate si din cand in cand avea pretentia sa o luam cu noi in oras si sa cinam toti trei. Am acceptat si asta, avand in vedere ca nu era chiar o femeie rea, era doar extrem de posesiva si in plus sotul ei murise cu multi ani in urma si ma gandeam ca se era singura.
Dar intr-o seara, cand cinam noi toti trei impreuna in oras, mama-scorpie m-a “altoit” verbal cu niste aluzii dureroase si chiar nemeritate. A aruncat intr-o doara o ceva in genul “Tu, draga mea, trebuie sa stii mai bine cum sunt barbatii..doar nu e baiatul meu primul din viata ta”. Mai sa-mi pice furculita din mana, am zambit fortat si m-am uitat in jos in farfurie. Ea a continuat, probabil crezand ca dragostea pentru baiatul ei ma va face sa ii inghit porcariile. “Nu ma intelege gresit, intr-un fel e bine ca ai fost cu mai multi, acum ai experienta, stii ce vrei, cum vrei, cat vrei…”. M-am ridicat usor de la masa si m-am dus la baie. M-am asezat pe blatul pe care se sustinea si chiuveta si am plans. Am plans mult, rimelul imi cursese, ochii mi se inrosisera si bluza atat de alba purta acum insemnele clare ale luptei din sufletul meu: cateva picaturi negre de rimel cu lacrimi.
Intre timp a intrat in baie o femeie deosebit de frumoasa, bruneta, mai pe la 30 de ani, imbracata fin, de calitate. Avea ochii mari, blanzi si m-a frapat faptul ca desi era machiata, era machiata foarte natural si cu bun gust. S-a apropiat de mine si m-a intrebat daca ma simt bine. Eram tanara si impulsul de a spune cuiva umilinta prin care trecusem, si preferabil cuiva pe care nu-l cunosteam si nu aveam sa-l mai vad vreodata, era de nestavilit. I-am spus printre sughituri ca baiatul pe care il iubeam era sub controlul mamei lui care tocmai ce ma umilise. Coltul gurii i s-a ridicat usor, lasand sa se vada o gropita.
Mi-a spus ca probabil as avea toate motivele din lume sa nu o ascult si sa nu ma intereseze ce are de zis, dar ea ma asigura ca cel mai bun lucru pe care pot sa-l fac e sa plec. Sa nu ma mai intorc la masa, sa nu-i mai raspund lui la telefoane, sa fug.
Si am fugit. Probabil a fost cea mai buna alegere. Peste cativa ani aveam sa aflu ca se casatorise si apoi, in timp ce sotia lui era gravida, a divortat de ea. Trebuise sa aleaga intre mama lui si sotie. Si a ales…
Posted by: iubitacuiva on: ianuarie 17, 2009
Ma arunc pe fotoliu cu pachetul de slims in mana. Il deschid si-mi iau o tigara. Cateva lacrimi imi mangaie obrajii. Plang si fumez.
Ne-am certat. Ba mai rau, doar el a vorbit. Dar cate a spus… probabil ca nimic niciodata nu o sa mai poata repara raul facut inimii mele. M-a ranit. M-a umilit.
Stateam in pat de vorba, eu cu picioarele incrucisate sub mine si el tinandu-ma din lateral in brate. Ii vorbeam de idealurile mele, de cum imi vad viata peste cativa ani. I-am spus ca il vreau alaturi de mine, el mi-a spus ca ma iubeste si ca sunt perfecta pentru el.
Din vorba din vorba am ajuns la sex. I-am spus sa-mi spuna deschis daca vrea sa schimbam ceva, daca vrea sa fac ceva in plus, daca e ceva ce nu-i place din ce fac. A zis ca totul este ok (exact asa a zis “OK”. Cum, doar ok? Esti nebun? Eu ma daruiesc tie, renunt la mine, renunt la ratiune, la tot si tu imi zici ca e doar OK?). I-am sugerat ca eu as vrea sa facem dragoste mai bland, sa avem un preludiu mai lung, sa ma mangaie mai mult, sa “facem dragoste mai pe indelete”.
Ei bine, efectiv a explodat. Niciodata nu l-am vazut asa de nervos. Ca ce, el nu stie sa si-o traga cu femei?Am ajuns eu a 1000-a femeie a lui sa-i explic cum se face? Altele se multumesc doar sa nimeresc idiotu’ gaura si eu nu sunt multumita?
Spre deosebire de modul in care reactionez de obicei cand trebuie sa expun felul in care gandesc eu, sa argumentez de ce e bine ca mine, acum am ramas incremenita. Eram chircita pe pat si imi doream sa dau timpul inapoi. Vroiam sa dispar de acolo. Cuvintele grele curgeau din gura lui atat de draga si de voluptoasa alta data. Ma loveau, ma dureau, scrijeleau in inima, ma gandeam ca ce simteam eu atunci echivala cu un atac de cord.
Si el tipa. Tipa in continuare, dar nu-l mai auzeam. Priveam fix spre un punct imaginar din perete. Ma comportam ca un copil autist. Nu puteam sa cred ca cineva se poate supara din cauza asta. Si apoi deodata. S-a intamplat. S-a oprit. A venit langa mine si m-a vazut probabil transfigurata. M-a strans in brate si si-a cerut scuze. Prea tarziu.
M-am ridicat si m-am dus la baie. Am inchis usa cu cheia si m-am asezat pe covoras. Am plans fara lacrimi si fara zgomot poate un minut, poate o ora. Am dat drumul la apa in cada. Vroiam sa ma spal de murdaria care simteam ca imi invadase trupul.
Spumantul formase un fel de dantela superba pe sanii mei, lumanarele ardeau pe marginea cazii, betisorul parfumat caruia ii dadusem foc imprastia o mireasma minunata, totul era atat de relaxant… Am iesit dupa cateva ore din baie, el dormea. Parea atat de linistit. Cum putea? Ma ucisese mai devreme si acum… dormea ca un copil cu constiinta linistita. CUM?
Am dormit pe fotoliu, de dimineata cand m-am trezit nu mai era acasa. Mai bine. Nu vreau sa se mai intoarca. Sa dispara. Totul e doar un vis urat. Mi-e scarba de el. Ma dor toate. Ma doare totul.
Posted by: iubitacuiva on: ianuarie 13, 2009
Ce m-as face daca iubitul meu mi-ar spune maine “Gata, s-a terminat. Eu imi continui viata, dar fara tine.” ? As lua-o de la capat fara niciun regret. Nu cred ca as simti nimic. Cred ca as face cum faceam atunci cand eram mai mica si ma durea ceva ce mi se intampla. Imi tineam respiratia si speram ca daca nu o sa mai respir nu o sa mai doara. Voi reusi sa fac asta o perioada (la figurat vorbind) si apoi sper sa fi trecut deja durerea…
Oare nu-l iubesc suficient? Oare iubirea exista sau e doar o forma de recunostinta, o atractie fizica devenita obisnuinta, banalitate si un strop de loialitate?
Posted by: iubitacuiva on: ianuarie 13, 2009
Cam asta se intampla in ziua de azi. Omul de rand, obosit de serviciu si plictisit de rutina vietii se duce acasa si face sex cu partenerul sau. De ce sex si nu dragoste? Pentru ca totul devine mecanic dupa un timp, cunoasterea trupului celuilalt a fost deja realizata in detaliu, pasiunea a disparut in forfotul grijilor.
In schimb, in randul unei categorii sociale, acea categorie in care femeia in special, dar mai nou si barbatul, face orice pentru bani. Absolut orice. Mai ales sex. De ce? Pentru ca e la indemana si oricine poate teoretic sa faca asta fara un efort prea mare.
Dar tot “farmecul” consta in a-l face pe cel de langa tine sa se minta singur si sa creada ca tu chiar il iubesti. Si uite asa se transforma facutul sexului in cea mai “pura dragoste”. De ce accepta cei cu bani asta? Pentru ca deja au totul (sau oricum destul de mult) si isi dau seama ca pentru orice frimitura aruncata, cel de langa el va fi tot timpul de partea lui, il va preamari si iubi, chiar daca doar de aparente. Practic isi “angajaza” un subaltern vesnic lingusitor.
Asta pana cand apare un sef mai bun, mai potent, mai “potrivit”.
Si roata se intoarce, iar si iar…
comentarii recente